Ti-am spus azi cat de mult te iubesc? Daca nu, aminteste-ti de primul sarut, de prima imbratisare si de primul drum pe care l-am mers mana-n mana. Pot sa-ti amintesc cum erai la inceput? Erai epuizat in prima saptamana, si ma strangeai puternic la piept. Te-asteptam. Si azi iar te astept. Si imi doresc sa nu mai fii atat de trist. Zambeste ! Cineva la tine se gandeste. Si te iubeste, si te vrea langa ea, vrea sa te tina de mana. Dar nu indrazneste. Si vrea in fiecare noapte sa iti spuna… noapte buna. Dar nu poate. Visuri reprimate se regasesc in mintea ei, si amintiri, si zambete uitate… o intrebai: mai vrei? Inc-un sarut, si inca unul, si tot asa o tineati pana seara. Va iubeati atat de mult… Dragostea voastra era la fel de mare precum marea. Dar marea e sarata, la voi era numai lapte si miere. Si sa va vada cineva, cum va priveati unul pe celalalt… toata amaraciunea piere. Ar vrea la usa ta sa bata… dar se gandeste ca nu mai e de mult ce-a fost odata… Si se opreste, si se indreapta catre alte zari, poate mai bune. Si mereu lasa capul jos cand aude al tau nume.

Erai ingerul ei, te iubea cum nimeni n-a facut-o vreodata. Ar fi vrut sa nu pleci, sa ramai langa ea… sa nu o faci uitata. Sa te tii de cuvant, de promisiuni si de tot ce i-ai jurat pana la despartire. Ar da orice acum sa afle cate ceva despre tine… Sa te stie in siguranta, iubit si rasfatat, asa cum ea facea deseori… se pare ca ai uitat.

Si totusi, la ea te gandesti si acum, si te intrebi, oare e bine ce-ai facut? E bine c-ai plecat si ai lasat-o plangand? Te simti mai multumit acum, cand stii ca se gandeste doar la tine? Sau nu mai stii nimic de ea, si ai uitat complet de-a ta iubire? In bratele altei iubiri stai in acest moment. Dar, cat de rau imi pare sa te anunt… iubirea nu e decat una. Celelalte sunt doar pasiuni. Iubesti sau nu… Iubesti acum, si mai tarziu, si poate inc-o data. Cat te inseli… Iubirea, prima dintre ele, singura… tine o viata intreaga. Si nu uiti cum a fost. Crezi ca uiti, crezi ca nu mai simti… dar de fapt te obisnuiesti fara ea. Dar o iubesti la fel de mult ca atunci cand va plimbati si va priveati si lumea se uita cu drag la voi. Si ea vroia sa te stranga tare la piept. Si culmea… tu iti doreai la fel. Aceea e iubirea ta. Si ai lasat-o. Ai renuntat la ea. Si pentru ce? Pentru o pasiune trecatoare? Credeai ca e din nou iubire, dar cat te doare acum, ca stii ca e dezamagire…

Insa te va ierta din nou, pentru ca stii ca nu e prima oara cand te iarta. Si te va iubi neconditionat… si va plange, fara ca tu sa stii. Te iubeste si face orice pentru tine. Iarta, se gandeste, analizeaza… cat iti place stilul ei de a lua lucrurile. Chiar daca e atat de complexa cum n-ai mai vazut. Te indragostesti fara sa vrei. Si te gandesti ce bine ar fi sa o luati de la inceput. Care inceput? Continuarea. Pentru ca iubirea, asa e iubirea. Dar nu stii, decat atunci cand iubesti.

Si as putea scrie un roman, o vesnicie, un serial…

Povestea noastra nu e una cu final fericit, pentru ca o dragoste adevarata nu are final !